Orașele subterane sunt o realizare remarcabilă a ingeniozității umane, iar apariția acestora poate fi legată de nevoia de protecție, resurse naturale sau condiții climaterice extreme. Deși pare greu de imaginat, în anumite colțuri ale lumii, orașele subterane au devenit un refugiu esențial pentru civilizațiile care le-au construit. În acest articol, vom explora cum au apărut primele orașe subterane și ce motivații au stat la baza acestora.
1. Orașele subterane ca refugiu și protecție
Unele dintre primele orașe subterane au fost construite din motive de siguranță, fiind folosite ca adăposturi împotriva invadatorilor sau a condițiilor atmosferice extreme. Un exemplu notabil este Derinkuyu, un oraș subteran situat în Cappadocia, Turcia. Acesta datează de aproximativ 3.000 de ani și a fost folosit ca refugiu în perioadele de conflict. Derinkuyu are opt niveluri subterane și poate adăposti până la 20.000 de oameni. Orașul include camere pentru locuit, locuri de depozitare, fântâni și capele. Acest tip de construcție a fost esențial pentru protecția localnicilor împotriva invaziilor din partea triburilor nomade sau a altor puteri care amenințau regiunea.
Un alt exemplu istoric este orașul subteran Montreal (din Canada), care a fost creat nu neapărat din motive de apărare, dar ca un mod de a proteja cetățenii de iernile extrem de reci ale regiunii. În acest caz, subteranul a fost folosit pentru a crea un sistem de tuneluri comerciale și de transport pentru a proteja oamenii de frigul extrem.
2. Nevoia de resurse naturale
O altă motivație importantă pentru construirea orașelor subterane a fost accesul la resurse naturale. În multe zone ale lumii, subteranul a oferit acces direct la apă potabilă, minerale sau chiar carbune. De exemplu, în unele regiuni ale Africii și Orientului Mijlociu, orașele subterane au fost construite pentru a proteja rezervele de apă și pentru a înlesni extragerea de minerale valoroase.
În sudul Egiptului și în Libia, a existat o tradiție de a construi orașe subterane din pietre sau nisipuri, iar aceasta a permis accesul la resursele necesare vieții. În regiuni deșertice, unde resursele de apă sunt limitate, structurile subterane oferă protecție împotriva evaporării și ajută la colectarea apei.
3. Impactul mediului și adaptarea la condiții extreme
Un alt factor care a contribuit la apariția orașelor subterane este adaptarea la condiții climatice extreme. În zonele cu temperaturi foarte ridicate sau scăzute, construirea de locuințe subterane a oferit un mod eficient de a izola locuințele de variațiile extreme de temperatură. În unele regiuni deșertice, de exemplu, oamenii au ales să construiască locuințe subterane pentru a proteja familiile de căldura extremă din timpul zilei, iar în zonele reci, astfel de locuințe oferă protecție împotriva gerului sever.
Aceste orașe subterane sunt în general foarte eficiente din punct de vedere energetic, menținând o temperatură constantă pe tot parcursul anului și reducând necesitatea unui sistem de încălzire sau răcire.
4. Exemplu modern: Orașele subterane din Canada și Australia
În prezent, există și exemple de orașe subterane sau complexe de locuințe care sunt construite în scopuri diferite față de protecție sau climat. În Canada, în anumite regiuni reci, s-au construit complexuri de birouri și centre comerciale subterane, pentru a evita extremitățile climatice ale iernii. De asemenea, în Australia, unele comunități din zonele aride construiesc locuințe subterane pentru a face față condițiilor de căldură extremă din deșerturi.
5. Concluzie
Orașele subterane au apărut ca o soluție inovativă pentru a face față provocărilor naturale și sociale ale lumii antice. De la protecția împotriva invadatorilor până la adaptarea la condiții climatice extreme sau exploatarea resurselor naturale, aceste structuri subterane au demonstrat ingeniozitatea umană în fața dificultăților. Chiar și în prezent, orașele subterane rămân o soluție utilă pentru a răspunde provocărilor climatice și de resurse din diverse colțuri ale lumii, dovedind că, indiferent de tehnologia disponibilă, subteranul continuă să fie un loc de refugiu și adaptare.
